Primul și singurul site de umor din Republica Moldova.

10 tipuri de oameni care trebuie să dispară

10 tipuri de oameni care trebuie să dispară

SCRIS ȘI PUBLICAT ÎN 2013, VALABIL ȘI ÎN 2017

1. Maimuțele care vorbesc la telefon în transport public

Nu există nimic pe lumea asta mai oribil decât maimuțele care behăie în gura mare la telefon în transport public. Dacă apelul nu este o chestiune de viață și moarte (ești medic de meserie, etc) atunci nu ai absolut niciun motiv să răspunzi de fiecare dată când îți răsună Miley Cyrus din buzunar cu o conversație de 15-20 de minute despre cum Lenuța a fost la saună cu Costel și să vezi ce flori i-a adus, probabil i-a supt-o pe masa de biliard. Toți cei care o fac sunt o infecție a societății. Din fericire pentru voi, eu am soluția. Am început s-o practic acum un an și de fiecare dată reacția este alta. Dacă veți urma pașii vă asigur că persoana nu doar că nu va mai discuta niciodată la telefon în transport, dar probabil va regreta ziua în care a cumpărat iPhone-ul.

Cel mai recent caz mi s-a întâmplat ieri. Practic e simplu, după ce bovina a terminat conversația enervantă pe care a auzit-o jumătate de autobuz, aștepți în jur de 30 de secunde, apoi scoți telefonul din buzunar, îl duci la ureche, și pronunți tare și răspicat următorul discurs:

– Alo…da, salut…nu, nu pot vorbi la moment, sunt în transport public și în jurul meu se află oameni pe care îi doare în pulă de viața mea și nu vreau să-i deranjez în gura mare pentru că nu sunt un cretin needucat crescut în peșteră. Te sun imediat cum ies. Da. Ok, te pup, pa.

Am făcut-o deja de vreo 10-12 ori. De obicei reacția este de șoc, primele 10-15 secunde, apoi după ce își vor da toți seama ce s-a întâmplat, persoana în cauză sau va roși ca un cur de babuin sau va părăsi imediat transportul indiferent de stație. Am avut o fată care a început să plângă pe când cobora în hohotele celorlalți călători. Am avut un bătrânel care a început să mă aplaude și a ținut morțiș să-mi strângă mâna. Cu mâna aia m-am masturbat în seara aia. A fost minunat.

2. Papagalii care nu au o părere proprie și se lasă prostiți de alți papagali

Sunt sigur că aveți un prieten din ăsta. Sunt peste tot și sunt oribili. Sunt toți ăștia care își schimbă părerea de fiecare dată când compoziția bășinii care le trece pe la nas variază în aromă. Sunt toți ăștia care orbește urlă ba „Eu grăiesc moldovenește, Moldova fpereod” ba „Basarabia Pământ Românesc” ba „Chirtoacă pidr loh” ba „Muie comuniștii” ba etc. fără absolut o urmă de gândire. Sunt genul de oligofreni care fac ceva doar să fie la modă, nu pentru a extrage un util sau un plăcut, fără a-și hrăni o poftă intelectuală sau a-și satisface o nevoie fizică.

Creaturile unicelulare în cauză nu au absolut niciun habar ce reprezintă mișcarea la care au aderat și o urmăresc orbește, nu sunt capabili să explice atât scopul cât și agenda acelei mișcări și sunt pur și simple niște vaci care urmăresc un clopoțel fără absolut nicio gândire propriu și fără a contesta o decizie venită din capul turmei. Dacă ești una dintre aceste creaturi, acum vei face spume la gură deoarece vei considera că am atacat mișcarea iar mintea to confuză nu poate percepe diferența. Nu, nu am nimic cu mișcarea în cauză, fiecare are dreptul de a se revolta și de a avea o voce. Este chiar admirabil că avem așa ceva într-o țară în care oamenii dispar la stânga și la dreapta. Acum vorbesc exclusiv despre oile care nu gândesc, oile din cauza căror Republica Moldova se află în situația de față și nu va ieși niciodată din diferite crize politice, sociale, culturale.

Am un prieten care în decurs de 4 ani a trecut printr-o transformare uluitoare de la rapper, la gop, la „Trăiască Moldova independentă, rumânî poșli nahui” la „Pohui” la pseudofilozof la „Basarabia Pământ Românesc” fiind de fiecare dată influențat de anumiți amici ce activează în acele sfere. În timpul perioadei ne-am întâlnit aleatoriu de câteva ori, și nu am rezistat niciodată mai mult de 15 minute ascultându-l. Cum ar spune un specialist IT, input-ul său pentru societatea noastră tinde spre zero.

Într-o țară precum Moldova nimic nu este mai prețios decât Adevărul. Oamenii și-au dat viața ca tu să poți să-l cunoști, să fii liber să ajungi la el. Nu uita asta.

3. Kei kare înkă skriu ku k în lok de k



Este incredibil ca în nasul anului 2013, aproape flegma anului 2014, să mai existe oameni care utilizează litera „k” pe post de cheie Sol în limbaj internaut. Nu există absolut nicio explicație de ce oamenii continuă să utilizeze această metodă de a scrie în afară de lupta încăpățânată a creierului împotriva evoluției.

Am ajuns într-un an în care internetul a devenit aproape la fel de important ca apa potabilă pentru supraviețuire, într-o perioadă informațională în care cantitatea de text scris din fața ochilor tăi întrece orice limită. Toate cărțile, articolele, știrile sunt la dispoziția ta, sub ochii tăi. Cum pizda mătii să nu scapi de „k” când fiecare cuvințel este menit să te dreseze în a scrie corect, a gândi coerent, a deduce și a analiza?

Ca să fii consider om, utilizarea diacriticelor nu este obligatorie. Încă. Dar urmează a fi. Iar incapacitatea de a elimina „k-ul” din uzul zilnic este deja impardonabilă. Dacă aveți asemenea persoane printre prieteni, vă implor, o mică observație din partea voastră nu ar strica. Dacă vă rușinați, trimiteți-mi linkul spre profil, o să le țin eu morală.



4. Omidele care nu citesc nimic în afară de statusuri Facebook



Categoria asta de „oameni” probabil are aceeași componență ca și categoria a 3-a. Probabil și a 2-a categorie se va regăsi aici. Nu există nicio scuză pentru acești oameni, sunt niște căcați leneși fără impuls de creatură inteligentă. Cititul este minunat, mai ales când ai timp să o faci. Nu toți îl avem, desigur, dar o carte bună își va găsi furișul în mediul tău zilnic. Dar nu mă refer doar la cărți. Aici mă refer la orice: articole, știri, informație, cărți, wikipedia, etc. Avem acces la informație 24/7 și atât de multe nu cunoaștem încât simpla existență și irosirea resurselor doar ca să verifici Facebook-ul o dată la 10 minute este o insultă umanității.

Nu poți în 2013 să te uiți în ochii mei și să-mi dai o singură scuză capabilă de a-mi opri pula din impulsul de a te plesni peste obrazul tău de necărturar. Ești un căcat leneș, trezește-te la realitate. Problema cu oamenii ăștia, dacă îi poți numi așa, este că sunt incredibil de ușor de manipulat deoarece lipsa de informație denotă o slăbiciune de a distinge realitate și informație veridică de falsuri sau informație manipulată. Un exemplu trist dar adevărat este generația ce crește acum în Moldova între vârstele de 12-16 ani. Fără a generaliza, desigur. Nu vrem să ofensăm curvele care au împlinit ieri 17. Deci, să revenim la exemplu:

Acum câteva zile se anunțase pe diferite site-uri de știri din România că Guvernul țării vecine consideră opțiunea de a întocmi un proiect ce ar predispune crearea unor școli de vară, ca toți copiii să nu hoinărească 3 luni pe străzi internet în căutare de video porno cu cai. E o idee bună, cred eu. În Europa e demult implementat un model în care ai mai multe vacanțe în timpul anului în care te poți odihni, dar vara ai doar 5-7 săptămâni, destul pentru o vacanță cu părinții la mare, sau prietenii sau să cauți porno cu cai. Dacă ai fi o persoană inteligentă, ai citi știrea, ți-ai crea o opinie și ai trece mai departe la viața ta de zi cu zi. Dacă ai fi un elev de 14 ani din Prometeu, ai copia pe Facebook bucata despre micșorarea vacanței, ai adăuga părerea ta incredibil de importantă despre Maia Sandu și tot Ministerul Educației și ai republica „știrea” ca status. Dacă ai fi un alt elev din Moldova la fel de inteligent, ai lăsa un comentariu ce ar conține următoarele „bleadi suka suceara nahui so ushid nahui” și ai reposta în continuare știrea. Problema? În decurs de 4 ore jumătate din cretinii din Moldova au postat, comentat, like-uit o aberația despre faptul că Maia Sandu va scurta vacanța de vară de la 3 luni la o lună pe când sursa, SURSA, acestei informații era o știre din România despre posibila întocmire a unei asemenea legi. Partea ironică? Idiotul care postase statusul inițial a precizat sursa în comentarii și nimeni nu s-a încordat să dea click și să pună creierul în mișcare; Hule, pațanu n-a să fută capu’, nu? Pentru ce să mai kitesq și eu ke skrie pe sait akolo? E grele kititul.

5. Pseudointelectuale care dau sfaturi

Specia asta e cea mai oribilă. Este formată. în mare parte dar nu în exlusivitate. din fetițe de 15-17 ani care au profil pe ask.fm (blog nu mai e la modă, era prin 2011) sau peste 500 de prieteni pe Facebook ce o pupă în fund la fiecare mișcare. Specia asta de omidă va acorda sfaturi despre viață, iubire, familie, succese și durere la stânga și la dreapta.

Dacă ai orice întrebare în viața, vei găsi un răspuns în căpuțul lor crescut pe Chupa-Chups și Farmville care la 14 ani umbla la Faraon să fie scărpinată cu degețelul pe sub fustiță în colțul încăperii sau pe sub mese. Acum au mai crescut, probabil au minim o relație serioasă (a făcut cunoștință cu mama) eșuată din care au ieșit cu mai multe sechele în creier decât reputația de politician onest a lui Plahotniuc. Această vastă experiență în viață le oferă maxima convingere că fiecare cuvințel pe care îl rostește denotă maturitate.

Pseudointelectualele au citit și recitit Coelho. Doar Coelho. Îl adoră. Ar fi gata să mestece de pe asfalt fiecare flegmă verde și vârtoasă pe care Paulo o exercită din fundul gâtului. Coelho le-a învățat să trăiască și ele se simt datoare acestui Univers să transmită mai departe toate înțelesurile ascunse pe care mintea ei pricopsită le-a iscusit. Problema pseudointelectualelor este că acestea sunt multe și răsar la fiecare colț de pulă, fiecare zi devenind astfel o zbatere cu năbădăi de a convinge mulțimea asupra faptului că ea încă este capabilă să exercite o anumită influență cu un fir de idei.

6. Infecțiile din universitate

Una dintre cele mai oribile specii de moluște din Moldova este cea a idioților care se duc la universitate fără un anumit scop sau dorință de a studia. În mintea lor simplă, universitatea constituie o școală cu mai mulți oameni iar acțiunea de a studia presupune o prezență rudimentară în încinta clădirii fără un anumit efort intelectual investit. Singurul scop este a obține o foaie la sfârșitul celor 3-4-5 ani pe care să scrie numele bovinei cu litere de tipar, Times New Roman 18, bold și ce urmează să atârne 18 ani în sufrageria familiei.

Păi și care e problema, Maniak, nu pentru asta se studiază ceva, ca să ai diplomă? Nu, boule. Dă să-ți zic un secret, știi care este diferența dintre școală și universitate? Ai trei secunde. Trei, doi, unu, pa. La școală ești obligat să te duci, pentru a efectua acțiunea de „învățat”, pentru că ești un copil prost, cum am fost cu toții, și oamenilor maturi li se face frică atunci când realizează că tu în prostia ta de prost ce ești ești inutil societății. De aceea învățământul primar este obligatoriu. Acum, știi de ce studiatul nu este obligatoriu? Păi, pentru început, „a studia” provinde din latinul „studium” care mai poate fi interpretat și tradus precum „un efort voluntar sau o dorință insațiabilă depusă pentru acumularea cunoștințelor” (băi ai dracu de latini ce deștepți erau). Ai prins cuvântul cheie? Nu, nu era „țâțe”. Era „voluntar”. Adică tu, din propria dorință, te duci la universitate și crești, din punct de vedere intelectual, te dezvolți din stadiul embrionar, și devii un intelectual în lege, filozofie, business, jurnalistică, etc pentru ca mai apoi să activezi în domeniul dat.

Problema cu infecțiile din universitate este că, precum herpesul, ele nu dispar niciodată. Și fiind un adevărat herpes al scoietății, o dată la câteva săptămâni devin a naibii de deranjante. Infecțiile, deoarece nu dispun de capacitatea de a gândi și a trage concluzii, sunt întotdeauna gălăgioase la lecții, mereu sunt primii care sar cu mita și într-un final sunt o risipă de fonduri, energie și efort depus din partea statului, profesorilor și a studenților care sunt nevoiți să facă proiecte în grup împreună. Deci, prin simpla prezență, au de suferit mai multe părți componente ale unui proces ce de la bun început trebuia să fie 100% voluntar.

O altă problemă o constituie și faptul că din cauza infecțiilor, economia acestui stat moare. Avem prea mulți avocați și prea puțini instalatori de wc-uri. Prea mulți (atenție, a se citi cu cel mai fals accent american căpătat după 6 săptămâni de Work & Travel posibil) business administration and international relations professionals și prea puțini antreprenori, mult mult mult prea mulți pseudojurnaliști și mult prea puțini agricultori etc.

7. Necunoscătorii de limba engleză

Voi începe acest punct cu o propoziție cu care dacă nu ești de acord, te rog să treci peste punctul 7: moldovenii, din punct de vedere lingvistic, sunt norocoși. Nu sunt iscusiți, nu sunt cei mai deștepți sau agili, dar sunt norocoși. De ce? O mică paranteză, și apoi vom reveni la limba engleză. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Eram eu o dată prin Europa și s-a nimerit dintr-o întâmplare să fiu la o masă cu un ucrainean, un rus, un ceh, un polonez și vreo 3 moldoveni. Și vorbeam toți rusa. Fiecare, cum putea, o vorbea și eram toți pe același val; la masă se găseau 9 limbi străine, 8 oameni, 6 cetățenii, 5 naționalități și ne înțelegeam de minune în rusă. Personal, nu am înțeles niciodată cum unii idioți pot urâ o limbă. Îi auzi peste tot, „urăsc rușii, urăsc rusa, limbă de porci, pidar, suceare, bleadi, opriți aici la povorot vă rog”. Cum poți lăsa chestiuni ce țin de politică contemporană să intervină în lingvistică. Realizezi că limba rusă exista înaintea Rusiei, da? E o limbă în pizda mă-tii, cum poți să urăști o limbă? Realizezi că orice limbă din lume este pur și simplu un aranjament aleatoriu din sunete și litere, deci practic toți vorbim pe lume același lucru, doar că pronunțăm altfel, astfel creând o barieră lingvistică între popoare? Gândește-te la asta timp de câteva secunde, înainte să citești mai departe.

Să revenim la moldovenii norocoși și limba engleză. Deci, ne-am născut cu norocul (da, norocul, nu mai molfăi acolo sub nas ca o balegă și acceptă acest lucru) de a vorbi din start, de la naștere, trei limbi: româna, rusa și moldoveneasa. Am glumit băi, nu vă speriați. De-aici am simțit cum la jumătate dintre voi s-a încordat involuntar anusul. Deci, ne-am născut cu două (una, două) limbi în buzunar, pe care, în cel mai bun caz și dacă nu suntem niște cretini spălați pe creier, le vorbim bine sau foarte bine. Una dintre aceste limbi ne permite să comunicăm cu peste 200 de milioane de oameni în peste 30 de state. Cealaltă ne permite să cumpărăm telefoane furate și fier vechi la preț redus. Acum, din păcate pentru noi, rușii n-au fost în stare să cucerească planeta, altfel nici n-aș fi stat acum să vă țin morală că you don’t speak English. Dar englejii, în minunata lor istorie, au reușit să cucerească mult din uscat, cu forța, că altfel nu știau. Iar americanii, în minunata lor poveste de adormit copii, au reușit să cucerească mai mult din uscat, nu cu forța, ci cu filme, jocuri, cărți, seriale, etc. Acum, în 2013, deja există mai mulți chinezi decât americani care vorbesc engleza. Păi noi de ce pizda mă-sii n-o vorbim? De ce engleza, în 2013, ÎNCĂ este un lux în Moldova? De ce într-o țară în care se visează dincolo de stele nu se implementează metode de a educa măcar tineretul cu o limbă pământeană?

Nu ai nicio scuză să nu vorbești limba engleză la un nivel mediocru. Serialul tău preferat este filmat și realizat în engleză, melodiile tale preferate sunt interpretate în engleză, filmele tale preferate sunt regizate în engleză, cărțile tale preferate sunt sunt în engleză. Doar tu, într-un mod bizar și încăpățânat, cu o frică de schimbare, accepți să privești filmele dublate în rusă, în loc să cauți subtitre ce te-ar ajuta, să asculți sunetele dar nu și melodia să descarci de pe TorrentsMD serialul Dr. Dom în loc de House M.D. Și din cauza ta nu vor străinii să vină în Moldova, din vina ta nu-și deschid firmele serioase filiale în Moldova, datorită ție suntem în continuare considerați o țară de lumea a treia și doar mulțumită ție nu vom ieși niciodată din mediocritate.

8. Curvele virgine și pupincurismul

Pentru necunoscători, atât termenul de „curvă virgină” cât și „pupincurismul” provin din jargonul românesc și sunt des utilizate de unul dintre cei mai iubiți și în același timp detestați oameni din România, Mircea Badea. Ba chiar mi se pare că sunt chiar inventate de el, deși „pupincurist” am mai auzit și de mic. În fine, nu contează. Deși nu împărtășesc multe dintre ideile și părerile lui Nenea Badea, un lucru pe care cert îl avem în comun este faptul că detestăm curvele virgine.

A venit timpul ca o dată și pentru totdeauna să definim termenul. O curvă virgină este o persoană de gen feminin (dacă ai noroc) care în realitate nu are absolut nicio experiență de viață dar a cărei prezență virtuală are trăsături comune cu prezența reală a unei prostituate ieftine. Prin urmare, curva virgină se va purta ca o curvă pe net, va posta poze seminud, cur, țâțe, statusuri pufoase, va fi sexi și rea pe când în viața reală are 15 ani, teme pe-acasă la geografie, o experiență de viață egală cu derivata unui număr, va plânge de fiecare dată când Elena țipă la Damon și va fi indignată de fiecare dată când un tip se bagă la ea cu anumite avansuri și aluzii la pat, ea fiind în mintea ei o fată cuminte și educată, care nu se fute cu fiecare bou la stânga și la dreapta, nerealizând că în ochii absolut tuturor oamenilor din viața ei ea joacă exact acel rol de cârpă ieftină. De aceea și nu am înțeles niciodată de ce curvele virgine rămân mereu în lacrimi atunci când sunt părăsite de „prințul pe cal alb”. Ele credeau că relația va dura la nesfârșit, că sunt făcuți unul pentru altul, că nu există nimic mai pur decât dragostea dintre ei. El vroia să-și gâdile pula de dinții ei și cam atât, pentru că ăsta a fost singurul sentiment trezit de comportamentul ei de pe internet. El nu s-a uitat la pozele ei cu decolteul bombat și s-a gândit „Băi ce i-aș trage-o și aș prezenta-o părinților, ah și să nu uit de bunica”.

Acum, partea a 2-a a problemei este exact grămada asta de boi care au mâncărimi. Curvele virgine, din păcate, sunt doar un efect. Cât de tare nu m-ar durea să recunosc asta, dar, nu sunt ele vinovate de faptul că sunt atât de ieftine și fără clasă. Problema e în bărbații care habar n-au cum să abordeze o femeie sau cum să mențină o relație. Așa a apărut pupincurismul, cea mai ieftină metodă de a intra sub pielea unei femei și constă dintr-o metodă extrem de simplă: o îngropi în like-uri și complimente. Orice fată din Moldova își dorește să fie în centrul atenției, dar deoarece există atât de puțini băieți în stare să o abordeze corect, fata își va coborâ așteptările la unul care știe măcar să aprecieze că ea e posesoare de țâțe. Își va coborâ așteptările de la „tip cu care poți vorbi ore la nesfârșit despre orice subiect” la „tip care măcar mă ascultă”. De la „trei ore de dragoste” la „șapte minute pe bancheta din spate”. Cauză și efect. Bărbații din Moldova au degradat la un nivel impardonabil și prin urmare, femeile, începând cu vârsta de 14 ani, practică atitudinea de curvă virgină ca să compenseze. Este un cerc vicios, deoarece fiecare jumătate realizează că o ieșire din acest joc al degradării le va tăia din start rata succesului. O fată care deja e curvă virgină nu va înceta dintr-odată, unde naiba va găsi tipi în Moldova care să fie atrași de zâmbet natural și inteligență? La ASEM? Haha. Un pupncurist nu va înceta niciodată să lingă fundul, cum naiba o va cuceri pe una care pozează cu zâmbet natural și inteligență? Cu diploma lui de la ASEM? Haha.

De ce sunt și unii și alții ca jegul de sub unghii? Păi, curvele virgine sunt pur și simplu penibile și oribil de suportat. Dacă ești una dintre ele și citești acest post, să știi că te urăsc cam toți prietenii tăi din simplul motiv că sunt asociați cu tine. Strici din start imaginea unui colectiv în care te afli. E trist, dar adevărat. O fotografie cu 3 fete de treabă și o curvă virgină cu botul umflat este o fotografie cu 4 curve virgine. Prin simpla apariție strici aerul unei încăperi și absolut toți te suportă sau de nevoie sau pentru că vor să te fută. De fapt, toți bărbații din viața ta care îți mai sunt alături te suportă din simplul motiv că, poate, cândva, te vor fute. Iar despre pupincuriști am foarte puține de adăugat. Sunteți motivul pentru care cavalerismul și amabilitatea sunt considerate din start flirt. Sunteți motivul pentru care fetele cu inimi frânte și tone de servețele umede nu vor observa un tip de treabă, deoarece la primul gest onest în direcția lor vor activa instinctul de supraviețuire care le strigă în ureche „te va fute și te va arunca la gunoi, ca și celălalt”. Fii bărbat, rahatule, poartă-te ca atare și cine știe, poate nu vei fi singur la bătrânețe.

9. Ignoranții ipocriți și Cavalerii albi

Știi ce trebuie să faci data viitoare când un vezi un porc ce și-a parcat căruța pe trecerea de pietoni? Să aștepți până se duce, să te apropii tiptil de mașină, lăsând logo-ul de la Nike cu cheia pe capotă, să-i spargi fereastra, subtil desigur, să-i deschizi ușa de la mașină și să te caci pe scaunul de piele de leopard. Să dai drumul unei diaree atât de incontrolabile încât acum, la moment, ai amar în gură. Apoi să iei în mână căcatul încă moale și apoi să-l întinzi pe parbriz, pe volan, la igniție și pe oglinda retrovizoare. Și toate astea sub ochii nevestei care demult a leșinat pe scaunul pasagerului și al copiilor din spate care vomită în lacrimi de crocodil. M-am săturat de ignoranții ipocriți din Moldova și de toată turma de jegoși în alb, cu suflețel sfânt ce îi apară. I-ați văzut și auzit peste tot. Pentru fiecare cretin care își parchează mașina ca un cur fără să-i pese de ceilalți, blocând trotuarul sau jumătate de stradă, avem 10 idioți care îl apară: „Păi dom’le, nu sunt parcări dom’le, unde să lase omul mașina?”. Păi s-o lase în pizda mă-tii. Sunt parcări. Da, puteau fi mai multe. Da, puteam trăi mai bine. Dar uite că nu e așa. Să-și cumpere garaj. Sau să-și închirieze unul la marginea orașului și să vină acasă cu troleibuzul.

Apropo, vreți să vă spun un secret legat de parcări? E un secret din ăla, care nu-l spui nimănui, dar deja au trecut vreo 5 ani buni și probabil nu mai contează cine află și cine nu deoarece toate dovezile sunt demult îngropate. Era cândva un om de afaceri care dorea în Chișinău să ridice vreo 4-5 parcări europene, din alea cu multe etaje, și sistem de plată cu bilețele, etc. Un asemenea proiect ar putea avea loc doar cu susținerea Primăriei, care ar motiva șoferii să le utilizeze, penalizând cei care nu o fac, deci urma să fie niște proiecte de legi, etc. Costul proiectului era de multe milioane de euro, bani pe care omul de afaceri, prin firma lui, era gata să-i investească în Moldova (nu doar parcări, mai erau și alte planuri, localuri, grădinițe, bazin acvatic). Știți de ce nu există cele 4-5 parcări la moment în Chișinău? Deoarece în schimbul semnăturilor necesare pentru demararea construcțiilor, fiecare consilier (atât PL cât și PCRM) a cerut o mită de 40.000 de euro. Iar primarul și echipa lui încă 250000 deasupra. Deci, pentru un proiect în urma căruia ar fi beneficiat un oraș întreg s-a cerut pe față, oficial, mită de aproape un milion de euro. The End.

Acum, să revenim la ignoranții ipocriți și la cavalerii albi. Să muriți în chinuri și unii și alții. Mai ales cei implicați în religie. Toți rahații care răspândesc cuvântul Domnului în mașini scumpe și case de milioane de euro la marginea orașului. Și împreună cu ei să ardă și toți care apar la televizor și apară „creștinismul sfânt” din Moldova. Este o afacere ieftină, furt pe față, spălare de bani și pedofilie. Din păcate, nu pot generaliza, deoarece personal cunosc o biserică a cărei componență sunt oameni buni, care strâng donații pentru diferite operații, oameni care și-au vândut mașina pentru a reuși să salveze viețile altor moldoveni. Aș vrea să generalizez, să spun în gura mare că toate bisericile sunt pline de grași bogați, dar nu pot. Cunosc preoți care au Rolls Royce și copiii la studii în Elveția dar cunosc și preoți care trăiesc pe 78 de lei pe lună. Și probabil asta e problema noastră, a moldovenilor. Suntem curve sentimentale. Dacă sincer, întotdeauna am fost surprins de cât de puțini oameni mor zilnic în Moldova. Cred că aici intervine latura asta a moldoveanului, aproape genetică, de a fi o curvă răbdătoare. Eu, dacă aș fi 10.000 de oameni dar nu unul, mult mai mulți oameni nenorociți ar muri zilnic în Moldova. Mulți criminali, mulți jegoși care sub toată viața din țara asta, foarte mulți. Nici nu glumesc. Aș vrea să glumesc, dar din păcate nu. Nu-mi dau seama cum naiba sunt moldovenii atât de răbdători, cum zi de zi sunt futuți în cur și la sfârșitul serii întorc obrazul, cum de se mulțumesc să fie prostiți, practic pe față.

Încă un lucur, și termin cu cavalerii albi. Mai ține minte cineva cuplul ăla de copii care a fost împușcat, băiat de 18 și fată de 13? Nu pot vorbi despre ipocrizie fără să-l menționez. Era la toate canalele de știri, o adevărată tragedie, copii buni, se iubeau, fetiță de aur, etc. Băi, da, trist, dar ce pizda mă-tii făceau în mijlocul unui câmp, într-o mașină, un băiat de 18 și o fată de 13? Cum naiba nimeni nu a adresat înrebarea asta? Toți s-au concentrat pe ucigaș, o fi nebun, o fi gay, o fi polițist, vai unde se uită procuratura? Unde pizda mă-tii se uită părinții? Un băiat de 18 și o fată de 13 și-au pierdut viața nu pentru că un bou i-a împușcat. Ci pentru că se aflau la locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Trebuiau să fie pe-acasă, nu să-și dea limbi în mijlocul unui câmp. Faptul că ăla i-a împușcat nu schimbă nimic. Puteau să și-o tragă 2 săptămâni mai târziu, în același câmp, ea să rămână gravidă, el să fugă de responsabilitate, ea să se spânzure din suferință și din frica de a spune părinților și el să-și ia viața neputând trăi cu vina. Atunci pe cine am fi dat vina?

10. Generația bunurilor materiale


Ar trebui să recunosc ceva înainte să continui cu ultima categorie: atunci când am început prima jumătate a seriei nu m-am gândit din timp la toate cele 10 categorii. Aveam doar un concept și multe de spus. Doar știam că voi găsi la sigur 10, deoarece am ajuns la vârsta mea să detest foarte multe lucruri, oameni și grupuri de oameni și nu am crezut că va fi o provocare mare să întocmesc o listă cu un număr magic. Și iată că suntem la ultimul număr, o categorie care întocmește o gamă largă de inși, inclusiv pe mine.
Știți care este problema moldovenilor? Răspunsul este chiar în fața ochilor voștri și nimeni încă nu și-a dat seama. Absolut toți în Republica Moldova trăiesc fără să realizeze de ce stau lucrurile atât de prost pentru 95% din țară și de ce stau lucrurile atât de bine pentru 5% din țară, copiii cărora aruncă banii la stânga și la dreapta prin localurile de lux din Capitală.

Fiți atenție, deoarece în următoarele rânduri voi explica de ce Moldova este atât de săracă și de ce niciodată nu vom fi acolo unde vă mint toți politicienii că vom ajunge. Există doar un singur motiv și dacă ești la conducerea acestei țări și încă nu ți-ai dat seama de asta, degeaba ești acolo, dă-ți demisia, părăsește funcția, ești inutil. Apropo, același motiv se aplică și României. Deci, sunteți gata? Iată-l, motivul: în Moldova s-a sărit peste generația „muncitoare”. Gata, am zis-o, cine s-a prins, respectul meu. Cine nu, urmează o explicație. Germania. Secolul 20. Sfârșitul celui de-al 2-lea Război Mondial. Nemții pierd, din nou. În decursul următorilor 25 de ani, poporul german, cu ajutorul investițiilor americane, lucrează ca un câine să-și reconstruiască țara. În Germania, în timpul acestei crize, se lucra în fiecare zi, fără zile de vacanță, pe bani puțini, din simpla dorință de a trăi bine în viitor. Niște decenii mai târziu, Germania conduce Europa. Germania are resursele necesare să treacă prin această etapă și să revină mai puternică decât a fost vreodată.

Moldova, 1991, căderea Imperiului Sovietic. Moldovenii sunt independenți și visează să trăiască la fel ca americanii fără să treacă prin procesul de reconstrucție al țării. Lipsa resurselor și lipsa forței de muncă aduce Moldova, în 2013, la nivelul unei țări de lumea a 3-a. Deci, unde a fost problema? Problema, dragii mei, a fost apariția generației IT. Calculatoarele, internetul, iPhone-ul, etc. Din cauza dezvoltării tehnologice, oamenii care au locuit în Moldova au sărit peste o etapă importantă în dezvoltarea țării, peste o etapă practic esențială: munca fizică, pe bani puțini. Moldova nu a avut parte de acea generație care trebuia să vină după dobândirea independenței și să lucreze în fabrici sau pe câmp, aproape pe gratis. Această generație a fost înlocuită deodată de leneși căcăcioși ca mine, care își doresc absolut toate lucrurile pe care le poate oferi lumea contemporană, de la calculatoare la mașini scumpe, ce lucrează folosindu-și intelectul și prin urmare părăsesc țara în căutarea unui loc de muncă ce ar permite achiziționarea tuturor bunurilor.

Simplu, nu-i așa? Orice politician va veni și va arunca bășini la stânga și la dreapta despre tot felul de condiții sociale, politice, geopizdamătii. E mult mai simplu de-atât: prea mulți vrem prea multe. Pentru ce să lucrez într-o fabrică pentru un salariu de 1000 de lei cu gândul la faptul că-mi ajut țara să progreseze și copiii mei vor trăi într-o Moldova prosperă ca se va asemănă unei Austriei, Germanii sau Americi când pot pur și simplu să plec din Moldova și să lucrez în străinătate? Există valori cretine precum naționalismul sau patriotismul, dar aceste concepte sunt lipsite de valoare într-o țară în care justiția și patriotismul sunt în genunchi și sug puța până la refuzul boierului în timp ce fundulețul se întoarce spre următoarea sursă de venit. Ăștia suntem și ăștia vom fi, generația crescută de internet. Suntem cel mai mare cancer al Moldovei și precum cancerul, e doar o chestiune de timp până această țară va muri, sătulă de toate lipitorile care fură, fură și tot fură, pentru că de nu s-ar fura, oricum de tare n-ar vrea cineva să vă mintă în față, n-ar trăi bine în Moldova. Absolut nimeni. Nu există oameni onești într-o țară de lumea a 3-a a anului 2013. Există doar bogați și săraci.

Muligambia
Muligambia

Dacă ar călători prostia, destinația finală i-ar fi Muligambia.